banalul s-a reîmprospătat pe drum
ironic pe ceea ce tu numești iubire
cuvintele-s ușoare chiar a simți e simplu
dar a mă strânge-n brațe ți-e greu să fugi

vina e a timpului lung dintre două suflete
în ruina mea e loc pentru mii de vieți
ai ales să fii trecătoarea nopților ce pălesc
credința dimineților cu aleile înrămate în rouă
ai îndepărtat lumea mea

voi ști ce e gândul de somn ușor
lecția de a crede am tocit-o cavalerește
în fuga cailor voi respira ce am pierdut