Deschideam febril sertar după sertar:
un sertar, două sertare, trei sertare
"nu e nici aici, nu e nici aaaici!"
simțeam că în-nebunesc cu doi "n" cu trei "n"
"unde poate fi? unde poate fi?" - disperat, frigul din mâini
arunca sertarele de pereți - pereții se arcuiau o dată, de două ori
de trei ori și spărgeau sertarele cu franchețe
așchii săreau precum saltimbanci la circ
luau calea creierului meu supurând de acel "unde e - nu e aici"
"nu e nici aici, nu e nici aici" - strigau si sertarele și pereții și aerul -
se zbăteau de moarte
sertare zburau - forme exterminatoare de forme
așchii se însămânțau în mine, pulsau cu precizie
eu-mâna-sertarul - o olimpiadă modernă
"nu e aici, nu e aici - UNDE POATE FIIII" - striga energia dispersată disperată
a ființei mele -
mă îneca plânsul, deznădejdea, moartea
"nu e aici, Dumnezeule" și pumnii izbeau pereții elastici,
încăperea devenise prea strâmtă așchiile nu mai zburau
sertarele zăceau moarte peste tot, creierul meu purulent
pierduse ceva drag
pumnii izbeau pereții-tobe elastice, iar încăperea strâmtă
mă lăsa doar să plâng să deznădăjduiesc să mor
o dată, de două ori, de trei ori...