Când voi scăpa de corpul ce mă-nșeală,
Pornesc pe calea focului, stăpână.
Un sunet stins amiezile îngână,
Iar nopțile își țes în nori urzeală.

Pășesc pe drum de fum zănatec până
O rază picotind de oboseală,
Se dăruie în lanțuri și beteală,
Aripilor desprinse din țărână.

Schimb haina ce împiedică visarea
Ca pe-un cadou obscur și nedorit.
În strai curat mă-nvăluie uitarea.

Pe două căi simt clocot limpezit.
Pe cea dintâi îmi lepăd desfătarea,
Pe-a doua vin, copil de zori uimit