As fi vrut sa nu ma joc.

Fusesem copil, demult, in anii trecutului
Asezasem in fata fotografia unui chip
Ma uitam la albul si negrul din poza
dar nu distingeam nimic.


Apoi am ascuns fotografia
Reusisem sa alerg timpul facandu-l sa adoarma.
Cautam ceva, un chip asemanat mie.
L-am gasit, dar vag si patruns de pelicula filmului.


Brusc devenisem un fotograf
Imi asezasem aparatul in fata ta.
Reusisem sa-ti descopar privirea ochilor,
Culoarea parului, atingerea obrazului.


Începusem sa construiesc un album,
Fotografiile faceau parte din mine.
Lumina soarelui era prea pala,
prea ascunsa de nori.
iar umbra din spate acoperea vederea.


Fotografiile erau gata, le asezasem pe masa
doua, trei, cinci, sapte, noua.
Amestecate cu alte chipuri,
devenise un joc de carti, dar miza era prea mare.


Am inchis ochii, in ei, exista amintirea ta!

I-am deschis, alesesem deja chipul.
Amestecat cu prezentul,
cu foile unui caiet.