Mă-nvinge teama, hainele-s sărace
Și aerul în mine nu pătrunde.
Agonizez pe valul fără unde
La țărm pustiu ce-n crugul zilei zace.

Porniri mă sorb și nu mă pot ascunde,
Căci nu-i un colț în mine-n care tace
Torentul vorbei crude și vorace
Jucându-mi pofta-n veșnicite runde.

Ardoarea mea împarte-aceeași soartă,
Dorința-mi e un rug purtat de vânt,
Aprins în trup, cu-mbrățișarea moartă,

Credința mi-e aproape de pământ,
Iar temnița nădejdilor mă poartă
Departe de lumină și avânt.