Tii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint in care
Mi-ai aratat pe cer o stea
Din Carul mare?

Cu fata-n sus, spre Dumnezeu
Lasandu-ti capul sa se culce
Pe bratul meu
Te leganam, povara dulce

Deasupra noastra, un castan
Cu frunze pudic rasfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate

Tinzand o ramura-n zadar
Ca sa ne apere de stele
Fusese martor ocular
La toate cele

Si nu mi-ai spus atunci nimic
Dar cand mi-am coborat privirea
Un deget mic
Mi-a aratat Nemarginirea

Un strop de-argint a lunecat
Si, cu paloare-i siderala
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subtire de beteala….

Tii minte ce fior strain
Trecu atunci, din constelatii
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
Cu aplicatii?

Ce vesti din cerul departat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce ganduri tainice-ai schimbat
Cu infinitul?

Sclipind departe, prin frunzis
O stea smerita si albastra
Sta singuratica, piezis
Deasupra noastra

Si ca un spin,
Cu raza-i rece si subtire
Mi-a strecurat un gand strain
In visul meu de fericire.

Zicea: - Subt cerul vast si mut
V-a aruncat aceeasi soarta
Pe-un strop de lut
Ce-n invartirea lui va poarta.

Sarman atom sentimental
Nu stii tu oare
Ca viata voastra-i colosal
De trecatoare?

Zicea: - Ma mir ca te-ai gandit
Sa-mi canti o oda.
De cand poetii s-au prostit
Amorul nu mai e la moda.

Oricum, voi sunteti prea marunti
Si eu prea mare …
N-ar fi mai bine sa renunti
Si sa va duceti la culcare?

Ca nu exista pe pamant
Mai venerabila manie
Decat – sub stele juramant
Pe vesnicie.

Si nu exista-n univers
Mai mare crima
Decat – la coada unui vers
Sa pui o rima …