îmi beau yerba maté încet
ghemuit în același univers embrionar
lipsit de contraste
rafinate esențe adormite în mine
îmbie dialogul uitat al tăcerii
neschimbat e trupul de semne
anaïs
doar timpul
își strecoară alunecările sumbre perfide
înșeală privirea în meandre aporetice stranii
a fi sau a nu fi
aproape aievea
sărutul nestatornic
al umbrei
învie un fel de a muri
anaïs