Am trimis spre tine pasarea dorului, cucuveaua,
Sa-ti deranjeze nepasarea maiastra.
Vesmantul ei e impodobit cu aspra nehotarare;
Ochii sunt colorati cu graba deciziilor,
Si livida tacere e insusi strigatul acesteia nebun..
De-ar fi sa-ti schimbi pasarile sumbre trimise din intamplare spre mine,
Atunci cucuvea ta ar fi tampita de frig,
Pasarea trimisa catre mine n-ar ajunge la destinatie,
Si chiar de-ar ajunge,
n-ar putea rosti nimic... nici insasi crunta moarte!
Am trimis spre tine suflarea neintelegerii, tarana,
Sa-ti deranjeze solemna simplitate
A felului de a gandi, de a te purta, de a vorbi cu mine..
Firicelele ei is urletul durerii indreptat catre.. ?
Vantul atotputernic acopera putin din asteptare..
A plecat spre tine, cu aripile intinse, si gandul calator
Dar el ma seaca, vrea sa te vada,
Sa-ti ciugule din palma timpului
O farama de clipa pentru a-l iubi..
Si l`am avertizat doar! nu mai e loc, acolo!
Am trimis spre tine un strain, imi ingroapa iluziile,
Nu mai e nici vant, nici tarana, nici cucuvea...
Nu le mai vede nimeni, pentru ca sunt adormite pe veci..
Strainul e uitarea