Noaptea tainei noastre-i pe sfârșite
Și în lumina altei lumânări
Ne-ascundem după încercări nereușite
De a lega prezentul de uitări.

Și clipa cea din urmă iar ne chinuie
Cu întrebări ce nu-și găsesc un rost,
Fără răspunsuri ne întoarcem mâine
La ce mereu vom fi și-am fost.


EPILOG LA SCURTÃ REVENIRE

Mereu ne pierdem în poeme absurde glasul
Și amintiri lăsăm să ne înece,
Abia deschidem ochii acum, în ceasul
În care clipa ne abandonează aici și trece.

30 mai 2000