mă doare clar-obscurul cadrului filmat cu încetinitorul
figurant istovit de iluzii mă târăsc pe trepte către ultimul act
comoara unei priviri rătăcite în palma dreaptă
se așterne tăcut peste noaptea sângerând îngeri

mă doare nedrept pulsul ochiului magic
desfăcând în petale albastre tresărirea măștii
contur ostenit și nesigur al rolurilor pe care
nu le voi juca niciodată

mă amăgesc de-a v-ați ascunselea printre scenarii
visand beția cerului adormit în vaga întâmplare
de a crea un ciob de lumină

și
e
noapte