Sa nu crezi in dorul meu nebun si drag,
Sa nu crezi vreo vorba, plina de suspine,
Si nici iubirea ce-ti sta acum zeflemitoare-n prag
Caci totu-i fuga plansetului naiv din mine.

Nu cerceta vointa mea de-acum precara,
Sau toate gandurile scrise-n amintiri,
Caci eu, un suflet sunt, cu vorba-mi de ocara,
Gandind cu dor statornic, la sterse fericiri.

Din ce umbre nevazute m-ai imbratisat,
Prin ce ganduri efemere, mi-ai sedus eternul,
Ca in vise neschimbate, visand sa nu te fi uitat,
Si pentru fericirea ta, o draga, as infrunta, temand, infernul..

Ce vise, nopti si zile, pline de speranta,
Ce dor, ce zambet mai ai acum cand plangi,
Ce ganduri, cand soarele se stinge-ncet din viata,
Si cand usor, tu inima fara sa vrei, mi-o frangi.

De cate ori sa-ti spun, in acest vesnic infinit,
Ca te iubesc atat mult, te iubesc necugetat,
De-atatea ori ne-am aminti, cu gandul trist si amagit,
Ca totu-i val, si totu-i fum, in norii albi pe-un cer uitat.