ÃŽnchisorile au fost deschise
dar din ele nimeni n-a ieșit,
unii chiar s-au spânzurat de vise
alții chiar s-au îngropat în zid.

Din pământ acum nu se mai poate
face nici biserică nici steag,
unii dau din umeri și din coate
alții dau cu frunțile de prag.

Cine mă așteaptă nu m-așteaptă
omul viu din mine-i asfințit
raza cade râncedă nu dreaptă
lacrima nu-i apă ci cuțit.