Ganduri la inmormantarea
unui prieten

~adria~


Daca ar fi sa mor,
As lasa, pesemne, o scrisoare.
Un rand, vers sau vreo fraza...
M-as simti, asa cred, datoare.

Daca-ar fi sa mor,
M-as ruga, daca-am timp, inainte,
Frati, parinti, prieteni,
Eu v-am iubit fierbinte.

Daca-ar fi sa mor,
C-o sa mor si eu,e cert, intr-o zi,
V-o spun de pe-acum,
Murind eu voi iubi.

Dac-ar fi sa mor...
Toata lumea moare...
Doar ca unii mor infranti,
Altii mor in picioare.

Dac-ar fi sa mor...
Timp sa n-am timp de cuvinte,
V-am iubit pe toti,
Mult si fara minte.

Daca-ar fi sa mor,
Caci se moare cert,
Devreme, tarziu,
As ramane-un sfert.

Daca-ar fi sa mor...
N-as muri de tot,
De-acum nu se poate,
De-acum nu mai pot.

Daca-ar fi sa mor,
Eu las ceva in urma mea,
N-am trait degeaba,
E din carnea mea.

Daca-ar fi sa mor
De-o moarte usoara,
N-am vrea asta toti?
Insa... cine vrea sa moara?

Daca-ar fi sa mor,
Oare mi-este teama???
Nu, fiindca acolo
Ma asteapta-o mama.

Daca-ar fi sa mor,
Sa n-aveti de mine jale,
Sunt acelasi trecator
Care-o ia pe alta cale.

Toronto
18 August 2004