deghizată în veriga unui lanț de iluzii
promisiunea unui adevăr
…brațele singurătății zdrobesc ființa
picurând un chip cu sânge de strugure
vinul tăcerii aleargă prin venele deschise
precum o scrisoare spre numele ei
peste realitate jocul unei așteptări
sârguincioase… “nu, pe tine, te voi iubi.”
liniștea cuprinde visele coapte în ceară
strugurii… se mai îndulcesc odată de dragul tău.
dincolo de iarbă sunt plopi din verde tristețe
veselie deghizată în pinul inimii Sesam
mărșăluind în valuri ideatice înainte-înapoi
doar clipele îți aparțin să nu fugi
dar nici să vii mai aproape
cu lanțul de foc al iluziilor