eu am un prieten snob
excentric guraliv plin de sine
el citește mai mereu
citește pe nerăsuflate biblioteci întregi de poezie
el ar citi și de pe tăblițe de lut scrieri cuneiforme
mâncând semințe prăjite de floarea-soarelui
și scuipând cojile într-un cornet
făcut din foi de caiet dictando
pe care-și imortalizase cândva niște gânduri geniale

snobul nu se plictisește niciodată
el are de obicei spleen
și-atunci când îi cade damblaua asta de spleen pe cap
el vine la mine
el intră în viața mea fără prea multă jenă
de obicei nu bate la ușă
dă buzna așa ca un șuvoi rece
în care s-au amestecat
în timpul furtunii spini ciulini colbul străzii
și uneori câte-un fir de iarbă
știe că sunt mereu acasă
am cafea bună
o să-i ascult cuminte însemnările din jurnalul personal
am uitat să vă spun că el ține jurnal
își înseamnă acolo micile răutăți care i-au reușit în viață
prietenul meu are sclipiri de talent
ori chiar talent
și uneori mă amuză
el e bun isteț ambițios original
doar că îl apucă uneori spleen-ul
și asta e ca și cum te-ar durea splina