Tiptil, cu tălpile pașilor la subțioară
Îmi cîrpesc drumul fracturat spre moară.
Acolo, vîntoasele doar mai luptă
Cu brațele morilor, pe spate, pe burtă.
Tiptil, totuși o idee în forte
Neașteptînd trecerea
Semn de prioritate să-mi acorde
Mă gîndesc cum să iau cu asalt
Clădirea dușmănoasă de bazalt.
Clădirile sînt ca și oamenii, bune sau rele,
Unele sînt doar molozuri ce-s roase
Altele au fundamente pe stele.
Morile, sînt și ele de tot soiul.
Adeseori, făina e neagră, ca gunoiul.
Toți rîd de mine, că mai cred în dreptate.
"Nu vezi, băi, ești bătrîn
Și-ai un picior în moarte?
Cu cine vrei să lupți aici măi nene?
Mai bine strîngeți brăcinarii la izmene."
În comuna primitivă, s-a inventat un cuvînt nou: "bani",
Unii-i dau diminutive precum"cărbuni ", "șoricei" sau "gologani":
Și mă minunez, cum stau la drum cu bîtele
Ca să împartă la drumul mare, sutele.
Eu mă bat din cînd în cind, cu cîte-o moară,
Nu lovesc în oameni
Mi-e teamă că s-ar putea să doară.
N-am bani decît din cînd în cînd
Din cîștigul sărac, după rîșnirea de porumb
Că nu știu să fur, pun totul pe masă
Doar cînd moara visează
O bat cu un dor de inimă albastră.