Prea multe momente ale (re)negării !


Momentele,
în care-mi evadează
linile vieții,
din palmele încordate,
nu sunt un da(r),
da(r), când sunt printre ele,
mulțimea mi-e deschisă,
spre toți și spre toate,
doar, spre mine, nu !
Întrebându-mă,
cine-a răpit „da-ul” din negație,
lăsând-o NuDa
de simțirea îndurării ?
Lui „nu”, nu i-a fost
nicioDAtă milă să refuze
invitația la dans
a domnișoarei
bătrâne de-atâtea „nu-uri”
DAte, brutal, într-nsa !
Nici măcar nu o cunosc.
(Am spus, au spus, o spunem...)
Da’ stiu (și stim) că nu greșesc.
Există !
Deci, nu da, cu putere
(tocmai tu),
de o vei întâlni !
Ci reinstalează
„nu-ul”, rătăcit, din „îNdUrare”,
pentru toate și toți pierduții
în ceața neșansei.
Nu da cu prima piatră de „nu”
lovindu-l pe „da”,
neștiutor, nesimțitor,
în forme fără fond,
în chiar ținta propriei lipse !
Te fac „raspUNzător”
( UN, citit de la coadă la cap ),
biet muritor,
de foamea lui „da”,
la ospățul lui „nu” !