am fost odată ca niciodată
înscris pe un trend de creștere
din când în când mestecam lame de ras
asta așa ca să-mi fac falsa impresie că sunt de mai multe folosințe la fel
chibritele le hârșeam până se termină lemnul
ajungeam la buricele degetelor desigur
noaptea mă orientam după degete de unică folosință.
dacă aveam poftă comentam tot
tot de unică folosință.

ADN-ul adeneului era un fel de semnătură
degetul meu analfabet de mai multe folosimțe
mă autocomentam fluierat de mă dureau mințile
mi se spunea să mă leg la cap dacă răceam
strănutam un fel de truisme îmi rămâneau lamele de ras printre dinți
mai bine mă faceam robot perfect din carbid siliconic
nu tu lame
nu tu ras
nu tu comentarii
nu tu mers la pas
numai sâni și fese de mă lasam mut de admirație
numai dacă mă dădeam de două trei ori peste cap din neglijență.

mai rămâne să vă spun că eternitatea sună altfel
sună mai bine
eternitatea e chemarea ta și a ta și a voastră
deveniți foarte eficienți cu sau fără comentarii
și-am încălecat pe o șea foarte potrivită
puțin cam în grabă.