la capatul degetelor tale punctiform 10 sori
ma inteapa cu raze ochi de sarpe incolacit
dimineata urca nesigur faguri de lumina
pe coloana vertebrala a zilei de duminica
pamant de flori somnoros rasucit in colturi
stele pleaca oile sa pasca zbor bland noaptea
cu Ciobanul albastru dincolo de linia destinului
de cealalta parte a lumii meridian rastignit
caci nimic nu are aripi fara sa aiba si radacini
fluid doar pasarile starea de gratie avantandu-se
in tromba vartej catre cer pana si ele pana si ele
se adapostesc in copaci adanc infipti in pamant
de frica san nu cada violent zdruncinat lingandu-si
ranile imaginare la capatul crengilor muguri visele
sparg in coaja de calciu trezirea venele mainii tale
parauri tacute aduna molcom corole in podul palmei
bucuria apei nuferi suntem legati intre noi solar Delta
fluturi cu aripi de creta hipnoza in alb daltuiesc abur
trup de carne sapa piatra si iarba rascolitor iubirea
ma face si ma desface cantec de lemn in esente uitate
pasesc pragul acestei veri daruindu-ma tie anotimp
fara remuscari arunc cat colo peste linia orizontului
toate cliseele care au facut viata mea pana mai ieri
cercei o bluza bratari o fusta dezbracata de culori
desculta sa intru in templul de celuloid transparent
despletit respirare la capatul degetelor tale mangaietor
pecete de lumina deszapezita de intuneric dimineata
sa ma nasca sa ma renasca de fiecare data fara dureri
tulburator inceput inundand roua pe talpile zorilor