Pastel cu lună

oh viața-mi trup fără de sân
colb ca și ea viran iatac
m-ademenește noaptea spân
rug pe catafalc

până și greierii corali
dorm cu furnicile la piept
vrăbiile se scaldă-n praf
vrăbiile lunii

trec clipele în șei de nor
cu pleoapele te-adun din gând
zorii maluri zarea izvor
ca undă doar un rând

în drum spre noi două stafii
în ocna dorului cobor
de lunci arid un fel de rafii
cu cerul fac amor

un fulger se desprinde brusc
târșit pe drum colb proscris
vremea când nu-ți păream etrusc
tu golul eu șteap de vis

oh Doamne câte inepții
plânsu-mi tac nou poem în x
cuvă untdelemnul nopții
parâmă tu parâmă sfinx

până și greierii corali
dorm cu furnicile la sân
vrăbiile se culcușesc în praf
vrăbiile lunii