blestemul care mă devoră











oprește-mă din scris căci “am luat-o la vale”

am luat-o la prăbușire

am pierdut noțiunea timpului și a spațiului

am pierdut toate noțiunile de fapt

nu mai am nici cu ce și nici cu cine

și nici despre cine și nici despre ce

și nici de unele și nici de altele

nu mai am decât nebunia scrisului

de a scrie întruna chiar dacă nu mă mai ascultă cuvintele

chiar dacă nu le mai țin minte

scriu în virtutea faptului că am scris toată viața

ca un motor din Tecuci

scriu pentru că altceva mai rău nu știu să fac atât de bine

scriu pentru că tu m-ai ucis de fiecare dată când am scris despre tine

scriu pentru că astfel mor și renasc în același timp

în același mod, în același loc

pe coala albă de hârtie mi-am adunat tot ceea ce mi-a mai rămas din tine

din tot ceea ce nu am avut niciodată


scriu pentru că după scris urmează nescrisul