mă tot întrebi când am de gând să scriu romanul ăla polițist
ieftin ca braga fără să-mi dau seama
l-am scris pe nerăsuflate
răsfoind în același timp pliantele „uite cum vine treaba”.

canapelele au și ele viața lor dublă pentru că nu le cere nimeni socoteala
la urma urmelor dau și ele din colț în colț
iar noi ne aflăm în treabă și tot așa cum ar veni
ne apucă solidaritatea digitală pentru că e vorba numai de da și nu.

asta se pare că ne ascultă toate spovedaniile
chiar ceva mai mult evită denunțurile
participă la toate dialogurile noastre marțiale
are de gând să se inițieze și în celelalte arte.

nu știe fața ce face dosul
o mână spală pe alta ambele ți le pun în triumph gratis pe sâni
tu mă iei în răspăr sugerându-mi că originea omului e divină
îmi strigi: jos mâinile de pe mine; sus mâinile, că trag!

...
asta pentru că m-ai întrebat când am de gând să scriu
să nu te mai duc cu vorba
să nu te seduc în general câtă vreme ea se desface.