S-apună mirarea din dorul de tine,
În umbră de seri când mireasma-i în toate,
Cu largi, nepătrunse șuvoaie feline
Ce-ajung între noi după fiece moarte...

Și mâinile albe la ceasuri târzii,
Lichide sclipiri argintii le străbată,
Împreunate, de vreme țesute vor fi,
La ceas, când târziu, frumusețe s-arată...

Agățat, un suspin de gene stă prins...
Amar lăcrimând, culegând amintiri,
Din suflet aleargă, de doruri desprins,
Și simți cum te-apasă mereu în priviri...

Mirate tristeți, în cuvinte-ngropate...
Le sapi în cenușă imposibil mormânt,
Culorile în veci se vor păstra moarte,
Și-o ploaie ceroasă le va scurge-n pământ...