De câte ori privesc pe cer la norii goi
Mergând alene ori prevestind a tunete si ploi,
Îmi amintesc, iubire, atunci de amândoi,
Când ne iubeam avizi și însetați și goi...

Și te-am visat apoi de atâtea ori
Și-n vis râdeam îmbrățișați peste aceleași flori
Și îmi spuneai că mă iubești de zeci de ori
Și că la pieptul meu au vrea să mori...

Iubire, nu da uitării, amărăciunii și tristeții
Toate amintirile acelei timpurii minunății,
Căci noi ne vom vedea pe malul celălalt al vieții
Să reînviorăm valul iubirii din timpul tinereții...