mi-am strâns colții la încheietura mâinii
și ți-am înghițit brațele cu care îmi strângi
gleznele când încerc să-ți umblu pe umeri
artizanali ca și cum tandrețea motivelor
ți-ar bântui camerele de sub coaste, abandonate
firelor din care se țes pânzele de păianjen
în care îți mumificai oaspeți întârziați
la capul tabuurilor- ți-ai înghițit cheia pe când
copil alergai de gura băieților din vecini
răsturnând cercurile în care se roteau fete-
încă se mai aude glasul bătrânei
pe când îti blestema urma- a dat foc la șură,
mânia dracilor să te ajungă, de moartea mătii numai bine-
zâmbeai în fiecare minut dinainte
ascultând de incendii ai omorât gura femeii
și adormeai legănat de cântecul propriilor blesteme