Ce vrei, pe cine te superi
de unde-atîta revoltă
cînd coloana infinitului e numai
un pelerinaj ipotetic
spre lumina crinilor Toamna
captivă în lemnul opac
văzută cu telescopul ar putea ajunge
în centrul pămîntului
în univers nu există urcuș sau coborîș
numai o surpare spre antimaterie
așa cum poezia e o surpare de gînduri

Prea tîrziu ai descoperit forma
propriului tău trup
purtînd în piept
blazonul inversat al facerii lumii
ex nihilo nihil exil spre nimic
în jurul tău țărîna se întoarce în țărînă
Amăgitoare omida cuvîntului tîrîndu-se
pe aripa neagră a unei mori de vînt
mușcînd din obscur
cu solemnitatea ei de necuvîntătoare

Nu s-a schimbat nimic
de la Adam și Eva încoace
omenirea vecuiește într-o pendulă de sunete înghețate
ne sufocăm în imaginar
ne împiedicăm în palpabil păcătuim de-a-ndoaselea
condamnați pentru te miri ce
a lucra două săptămîni la salubritate
măturăm străzile
între două arcuri de triumf
(sic transit gloria mundi, profana istoria)