1. Criză

gunoaie împrejurul meu gunoaie
o mână care scrie
dintre aceste gunoaie
stau pe mine însumi
adică eu pe pământ
și pământul la rându-i
stă tot pe mine
până ce mă epuizez de-atâta stat
și
încep să fiu

deci sunt.
ascult orbecăitul venelor tale
ca o desime de spini pe venele mele;
a plămânilor tăi ce repede respiră
în preajma trupului meu
răstignit aiurea
pe tine, căci ai brațele întinse
cad în ochii tăi
ca un scufundător
rupt
de realitate:
deci sunt.

lipsă de forme în care să-mi vărs
gustul, văzduhul, sărutul
lipsă de ființe, de nervuri ascuțite
pline de sânge
o lipsă așa mare de aer
care să poată fi
pipăit, auzit, simțit
și în fine
de tot ceea ce poate
FI.


2. Clasificarea, descrierea și însemnătatea crizei

între timp nenea critic se stresează
ce-i cu mine și cam
pe unde mă aflu în clasament.
este plăcut surprins
că nu am pretenții prea mari:
mă mulțumesc NEFIIND.

tot acum dl. doctor își pronunță opinia
cu privire la boala mea:
deci te sufoci
nimic nou până la urmă
și sufocarea este o stare de a fi
și eu, adică tu, sau mai bine noi
suntem o stare de a fi
dar totuși, TU
te sufoci
pentru că, nu-i așa,
ai lipsă de oxigen la plămâni,
dragă.

spre sfârșitul lecției
află și popa că o mierlesc
așa că, evlavios, veni să-mi pună
cruce la mormânt.