nucii verzi


s-atâtea gânduri spânzurate-n crâng
ucide-mă! să n-aud nucii verzi cum plâng.

a căzut și o picătură de rouă
petala unui vis:
un zâmbet și o șoaptă
două singurătăți ținându-se de mână
venind să-și schimbe anotimpul
au astupat și groapa în care trebuia să mor
ca umbra unei litere dintr-un cuvânt nespus.

și-atâtea gânduri mi-au zburat în crâng
sărută-mă! să n-aud nucii verzi cum plâng…