timpul se înfășoară în jurul nostru
ca o peliculă zgâriată de celuloid,
turbioanele unei hore amorfe ce
dă roată incandescențelor de halogen.

și totuși,
continuăm să colectăm frenetic jurnale intime,
albume de familie, diplome și alte nimicuri
într-un efort năucitor de a alunga
agonia sisifică a prezentului.

ca și cum,
printr-o extensivă documentare a trecutului
căpătăm valențe mitice ce perpetuează
necondiționat
muribundul nostru raison d\'etre.

amintirile,
disperate justificări ale banalei noastre existențe,
le-am încarcerat în cuști ilegitime,
construite toamna din ridurile
pleoapelor noastre închise
într-un refuz dureros al ființei.