hai să vorbim despre moarte
și despre ceea ce înseamnă
ea
de fapt
hai să vorbim
fără vrăjeli poetice
și fără înflorituri siropoase:

se zbuciumă hoitul păcătos
pănă-și dă duhul și moare.
ochii îi rămân deschiși
spre gol
în mâna înțepenită îi arde
o lumânare
și rudele vin și plâng
după el.

se fac pregătiri. se cumpără
toate cele pentru înmormântare.
se tocmește popa, care vrea mult.
în timpul ăsta
mortul
zace linistit în coșciug
c-o icoană pe piept
deși n-a crezut în nimeni și
în nimic.

după slujbă este dat hrană
țărânei. popa a vorbit frumos
și toți au plâns
la fel de frumos. n-a ajuns
coliva
dar vinul a curs din belșug.

acum hai să vorbim
despre moarte, despre adevărata moarte
de care ne temem
și fugim
hai să vorbim duios
cu litere mari și cuvinte lăcrimoase
hai să vorbim poetic

și să spunem că îndurerata
familie îl va păstra
pe cel adormit pururea în suflet
că îi va face toate
parastasele și pomenile(cerșetorii și țiganii
vor fi fericiți când vor auzi
una ca aceasta!)
să mai spunem că mortul a fost un om
cumsecade, Dumnezeu să-l ierte,
și să mai zicem că
a ajuns
poate chiar în rai(șanse 50%-50%)

după ce vom termina de spus
MARILE ADEVÃRURI despre moarte
vom tăcea
și toți ne vor crede.
deși n-au să știe niciodată
ce înseamnă ea de fapt
și că noi
nici măcar n-am vorbit
despre moarte.