Porti in tine urletul meu
Zadarnic si nedesprins de pe buze…
Pe strazile pustii din mine
Am inca taria sa caut in hau
O cale absurda spre tine….

Porti in tine haosul meu
Si nu vei deslusi nicicand
Ce rasuna trist ca un ecou?!
Daca totul in tine e ca un vant
Ce refuza sa bata mereu…
Si-mi ingheata in vene sperantele
Transformandu-le in mii de ruine
Asa cum totul e-n mine….


Porti in tine zambetul meu
Stingher si lipsit de minciuna,
Pasii tai alearga peste sufletul meu
Sa-mi smulga noroiul din inima…

Porti in tine tristetea mea
Ce planeaza de peste o vesnicie…
Te asteptai sa gasesti orice altceva
Decat un “eu” sec si nimicnicie…

Porti in tine furtuni de nisip
Ce numara clipele grele,
Le-asterni mai apoi in munti grei, de plumb,
Ca inima, ca visele mele…
Si-ntorci o clepsidra inca sperand
Chipul sa mi-l mai simti...
Moloz e acolo, si-un mic juramant:
„sa nu te mint,sa nu ma minti!”