ei deschideau gurile ca pestii
nu puteam sa le mai spun nimic
ca m-am trezit si padurea era uda
iar cerul mirosea a ingropare

intre mine si ei se deschideau cosciuge
ieseau de acolo tineri si drepti
cu parul mai degraba maturand
ce au lasat in urma

ea statea in ultima banca
ii stergea de praf de viorele
de cuvinte si-i le punea pe toate
in buzunar si pleca la plimbare

eu ramaneam
iar
fara cuvinte