Încerc să mă adun din cenușă de drumuri
plastelină mă modelez în acorduri sfâșietoare de vioară
mă strâng mă împrăștii de nouă sute nouă zeci și nouă de ori
din celule asexuate salivând după globulele roșii
estetic mângâindu-și părțile niciodată erotice
iar ai rămas în urmă ți-am spus de atâtea ori
leagă-ți sireturile și nu te mai grăbi atât de încet
m-am săturat să nu fiu întreg din cauza ta
dezleagă-mă leagă-ma adulmecă-mi privirea
dar nu mă mai omorî dacă nu îți place aruncă-mă
mai rămâne să te dai peste cap de trei ori
bestie de muscă știu că te-atrag mortăciunile
n-am murit uite vezi mâna asta care te ucide e a mea
zâmbești groaznic îngrozitorule
destul începe alt capitol unul neros încă de șobolani
mă rotesc deasupra ta râzând iar nu mă vezi
ți-ai mâncat ochiul îmbătrânise
de prea mult tine de prea mult eu în fața lui
de ce n-ai crezut că e până la moarte numărătoarea continuă
n-ai să mă mai vezi așa niciodată
mușcă și taci e pentru ultima dată profită
plec să îmi pierd urmele prin cenușa noastră