am renuntat demult sa mai traiesc in vise,
si astazi stiu ca rost nu are
sa te intrebi "cum ar fi fost?", trecutu-i mort,
iar peste stix nu-i trecatoare.

si totusi, ma intreb cum ar fi fost
daca ne-am fi stiut in alta lume,
o lume simpla-n care ploaia
ar fi spalat pacate fara nume ...

acolo-ntr-un apus de soare ti-as fi spus
ca vreau sa-mi fii pe veci sotie,
ca am sa-ti dau ce-am eu mai bun,
iar tu mi-ai fi dat mie ...

mi-e dor de lumea aceea nestiuta,
mi-e dor de-acel apus al soarelui de mai,
nu le vom sti de-acuma niciodata ...
suntem aici, iar pentru noi nu mai exista rai.

m-ai crede oare dac-ai auzi acestea toate?
... ma tem ca nu ... oricum, rost n-ar avea ...
regret nespus c-a trebuit sa suferi,
si mai regret ca n-ai sa fii a mea!

vine din alte vieti, pesemne, nestiute
isi cer rasplata-n ploi de suflet greu,
strangand in butia de gheata
lacrimi de cer si visul meu .