E ultima pastilă pe care o port în căptușeala purpurie
a pardesiului meu de vară-iarnă și asfințit.
Lithiul s-a interzis demult, a fost scos din farmacii
și ars în piața publică
infamul lithiu
ucigaș remediu de idei.

Împart cu tine comprimatul ăsta puțin ciobit la o margine –
doză mică, să nu ni se coaguleze
sufletul pe ac.
Puțin înainte de miezul orei
te vor opri paznicii cimitirului să te întrebe de sănătate
și despre cum s-a sinucis cerșetoarea în purpuriu
care zace grețos împrăștiată sub sârmele de telegraf
dar până atunci mai e aproape
o viață
și un sfert de pastilă ilegală de lithiu

jumătatea cealaltă
s-o dai câinelui ce tremură agățat de degetul mare
de la piciorul meu de lemn
voi – ultimii mei prieteni de lithiu.