În simfonia de imagini
Mã pãrãsesc, m-afund nocturn,
Voi prinde umbre-n inefabil,
Un joc al omului nebun.

Alunec surd în nemurire,
M-agãț de-un fir de nor pe cer,
Încerc sã caut în iubire,
Al cãrei miez este d-eter.

De Te gãsesc în inefabil,
Mã voi cãlugãri oricum,
Dar poate-Þi însușești nostalgic
Un suflet mic de om nebun.