Pătrunde noaptea-n ochii mei,
ascunzându-se de lumina părului tău-
cădere de ape...
Nuanțe pale de mov
se plimbă la braț pe chipul tău mort,
și-ți aleargă caii verzi prin ochi
sclipind pe ramuri tremurânde.
Și-ți este părul cădere de ape.
Cascada dungilor improprii
ale sânilor tăi,se zbat decent
Pe palida-mi ființă.
Te desenez cu unghia în neant...
Acum te văd,și sufletul se zbate odios într-un sertar,
iar părul îți este cădere de ape...
Și călcâiul tău calcă
sentimentele unui poet patetic
înviat din cuvinte-
învelit în cuvinte.
Și cădere de ape îți este părul...
Și plouă pe beția gândurilor mele.
Limba îți iese din gură
căutând piatra de care să se lipească,
să simtă sarea alergând prin vene
dar îți este părul cădere de ape...

Sufletul tău poartă ochelari.
E orb.Nu simte că
sinceritatea mea este...
cădere de ape...