Păr bălai, incotro fuge?
Colo jos, in valea seacă
Unde florile se-neacă
In amurgul zorilor.
Colo jos, in valea mare
la cătuna cea din zare
lângă munți, peste a lor poale.

Păr bălai cu chip de miere
Soarbe apa de izvor
Unde curge al meu dor
In amurgul zorilor.
Soarbe in palme apa clara
apoi zburdă ca o fiară
precum dansul de vioară.

Păr bălai, cosiță deasă
Las' ușor din piept să-ți cază
Inima in a mea plasă
In amurgul zorilor.
Las' ușor coama să ascundă
gâtul gol si fața mândră
de privirea mea flămândă.

Păr bălai, răsună-n codru
Glasul ei de porumbiță
Cu surâs de ștrengăriță
In amurgul zorilor.
Glasul ei pe vesnicie
tot preschimbă-n veselie
doar iubirea mea-n urgie.