la ce e bună dragostea decât
la celebrarea morții părinții mei născuți din
tăcerea de sub pleoapa nichelată a oglinzii au
deplâns îndelung moștenirea păcatuluieu cât
aveam să mai rabd nelămurirea mereu crescândă
printre ierbi și coloși ai trecutului fiul meu încă
nescăldat în spuma fragedă a realității pentru care
s-au înălțat atâtea edificii ale minciunii va descoperi
același privilegiu al nimănui de dragul de a fi
a fi și a nu fi