o raza se rostogoleste
lovindu-se de zidul vidului
un vultur cu stropi de
lumina in cioc intarata amurgul
in camera ochiului tau
intra si ies indivizi
certati cu foamea si linistea
groapa comuna se umfla
in pene de atatea verbe
aruncate in ea ca un
erou cazut din roman
ma agat de privirea ta
de brad ca padurea sa
ma invaluie si ritmul
sa ma patrunda
biciul privirii tale naste
amorasi ce-ti spala picioarele
dezbracat de cuvinte lumina
se taraste catre esafod
scuzele nu-si gasesc locul