poștașul vine cu noaptea-n cap
nu știu ce vrea
i-am spus
dragostea nu se mai poartă în plicuri roz

ca un viciu
îmi cad pui de octombrie din ochi
mă face vraiște neputința
astăzi cu ce mă îmbrac?

ploile au atitudini de fete isterice si
nici nu stau prea bine cu nervii
se fac prietene cu mine
dar n-am să le dau numărul de telefon și adresa

mereu te uit pe undeva
la întoarcere ești acasă
cu trandafiri de bronz sub braț
și rădăcini în loc de picioare
ți se adună așteptarea
ca frunzele mai jos de copaci

încerc să vorbesc
niciodată nu-mi iese
mă pricep doar să fac referate
pe teme date -
clopotele scârțâie la ieșirea din tine

seara gătesc o oală mare de ceață
fragedă și fără spasme
mănâncă si cel mai bine-ar fi să taci
nu-mi lăsa urme pe vase
adună cu grijă resturile
ai scăpat coji de nuferi din gură

despre noi n-am învățat să vorbesc
într-un lan de fier ne-am cunoscut
vara