I.

aer plutind
străzi prăfuite
aripi transparente

poate roșul meu curgând
stare nebună de somnolență

pășind poate zburând
deasupra străzilor străine
necunoscutul pierdut

rătăcit în bezna trotuarului
potrivire în neant

iubita așteptând acasă cu
părul căzând pe umeri goi
briză de trandafir

pe țărmul camerei
mă așteaptă
soție de poet cu vedenii

litere, cuvinte, metafore
stradă pustie și mozaic
întunerec nevăzut

asfaltul rece
încălzindu-mi talpa

aerul filtrat în nări
plămân respirând

exaltare.

cupidon și-a înfipt
ultimul arc în sine

(plec, îl caut să îl ajut
de spui că e ultimul
îl scot îl rup
înfigându-l în două inimi
poate scăpăm)

îngrămădire superficială
de efemeri

lăsând ultimul poet-clovn
în voia vântului

iubita mea mă iartă.
doar ea.


II.

felinare neaprinse
gândire visată
inspirație adâncă din
aerul curat

volumul cugetărilor la
cel mai scăzut nivel

speranțe idei mărețe
inelarul tău
noi doi sub cupolă


III.

ființe înmărmurite pășind pe
trotuare intersectate
cuib la mezanin

neoane pâlpâind la periferie
pisici lătrând
câini cu trei picioare mieunând

beatul din tufiÈ™
aranjându-și piatra
calea viitorului pierdut

binecuvântarea cerșetorilor te
invită la cugetare
asfințit

vocea sirenei la
capăt de oraș
prevestește sosirea

viață în vârf și răscruce
(dă-ți sângele în deșert
lasă-te dus)

arată-ți colții,
suflet de poet!
(progres către abis)

aburi ridicându-se din
gura de canal
frigul încolțește

trotuare goale
liniște apăsătoare
întunerec

de nepătruns
oglinda oarbă. reflexia nevăzută.

întrebări aruncate în vânt
și răspunsuri întârziate

adierea vântului de iarnă
aduce miros de stele căzătoare

chic extravagant în
boemul Marais.


IV.

prezență fizică și spirituală
auziți ființa atenției?
îngrijire continuă în timp
și nediminuare

sunteți prezenți? sunteți cu toții?
vă puteți atinge cu degete răsfirate?

percepeți ființa celuilalt?
sunteți familii? simțiți iubirea?

căldura copiilor?
vă amintiți de primele lor cuvinte?

lăsați-vă pătrunși de căldura sobei
țineți-vă de mână

cuvinte plutind în aer
recital de poezii

lumina trecând atingând
mirosul cald al camerei

acordurile primăverii
pâlpâie pe frunzele reînverzite

atingeți degetele iubitei
cuvintele privirea plină de dor

jurnal întrerupt
istorisire neterminată

viață la picioarele voastre.
o frângeți?


V.

iubita mea acasă
părul dezlegat căzând în valuri
umeri goi

privire îndrăgostită
miros cald de lumânări
dormitor în semiîntunerec

fotografii înramate
clipe în timp momente unice

o, te iubesc soție de poet cu vedenii!
atinge-mă ușor pe frunte


VI.

Bărbatul inspira adânc din aerul
curat de noapte.
pășind tiptil sub felinare aprinse,
atinge soneria. sună a cântec de leagăn.
lumini aprinzându-se pe hol.
pași apropiindu-se, podeaua
politicianului scârțâie ușor.
ușa fortăreței se deschide cu greu.
Bărbatul spune:
"am venit să vă anunț că statutul
dumneavoastră de om a expirat.
în cele ce urmează veți figura
ca politician."

"Vă dați copilul în război?
Vă dați copilul în război?"