Suflă-n aur, octombrie, copacii
Ochi de soare – frunzele în ploaie
Încearcă să mai încălzească macii
Ce-n vis de vară, se îndoaie.

Și s-a stropit, pe garduri, iedera cu sânge
De parcă și-ar fi șters Hristos-ul palmele rănite
De vechi uitări, iar Răsăritul plânge
Și-nalță-n suflete Golgote înroșite

Iar dinspre vii vin valuri de tămâie
Ne-mpărtășească-n inimi bocetul confuz
Când nu mai știm de va mai fi să vie
Să-și plouă pacea peste noi Iisus.