îi vezi la colț de stradă
cerșind pentr-o pungă de aurolac...
îi întâlnești la diferitele serate elegante
brutalizând adevărul
cu aristocratică subtilitate...
ei merg pe toate drumurile:
și goi și plini, și răniți sau vii
sau mai adormiți,
vin către tine cu nenumărabile doctrine
să te împătrățeze după chipul
și asemănarea lor,
vin către tine milogindu-se
după înțelegerea ce numai iubirea
o poate oferi

uneori, în solistiții de seninătate,
îți mai e și milă de ei.
...fie cerșetori în zdrențe,
fie pretențioșii intelectuali, fie înțelepții
purtători de barbă

dar oamenii,
oamenii unde sunt?

"Reveniți mai târziu, vă rugăm,
suntem în pauză de moarte."