Tot înainte
Cu săbii, săgeți de foc
Tot înainte
Elena, suav pleata-i curge
Un ochi îi râde, un ochi îi plânge
Inima icoană-i în suflet
Ghimpii se metarmofează în plante adulte,
Fata cea care nu simte
Frica și teama de-o lună
Cu fuiorul țese soarele dispărut de pe cer
Căldura în raze-i săgetează
Ce înfiripă frunza cu firul de iarbă
ÃŽn mii de boabe de colier.
Aș da o clipă și un minut
Să-i aud fuiorul torcând în parul meu
La umărul ei capul să mi-l culc
Pădure, pădure, pădure...
Pădure ți-e pleata
Ce-mi gâdilă sprânceana
Mireasma ta mă-nvăluie valuri, valuri...
Ah tu, suavă ființă
Inima mi-e plăpândă
Doar fluturii mai nasc în ea
Și al tău chip în icoană!
Cu mâna pe inimă
Din geneza cuvântului nasc
Mii de speranțe în dorințe
Elena, fata cu nume simplu
Fața mi-o cuprinde la sânul ei
Cu mâna mă alintă
În urma ei cresc flori de măr.