dimineața înainte de a coborî din pat
când roua mărește și tulbură percepția
flori de lapis lazuli plutesc peste frunte

„cine e fără de păcat să arunce primul” – a ales poetul să strige
și chiar el a determinat haosul

mai târziu – în toate antologiile prezent –
a ieșit în întâmpinarea femeii păcătoase
purtând pe umeri o căldare cu apă rece

drept răspuns ea călcă peste degetele lui subțiri
și îl trase către o pizzerie din apropiere
„apa era pentru a răci motorul”
nu-i nimic zise ea vom arde împreună
și-mi voi scoate pietrele din inimă
când mă vei iubi cu adevărat