Nu mă deranja bătrînul chel,
pipăiam laptele-n pungă,
bătrinii ziceau, doctor o s-ajungă,
mă holbam la țîțe-n tei.


Furnică inspira lîngă mine,
sub mine transpira B-mol salteaua,
mă lăsa rece-n Atena cafeneaua,
mă culcam, ca ața pe ac, pe rime.



Număram banii lîngă vatră,
nu pricepeam, că frunza-i manifest,
gîndeam make love no anapest...


Pe buza ei ceapa era mireasmă,
îmi zîmbea o bancă, lîngă teatru,
și un sonet foșnea în albastru.