Trezirea sau trezeala! Gata cu lenea!
Gata cu indiferența și lehametea!
S-a adus marfă proaspătă la colț de stradă
sau colț de elefant.
O floare de colț a înflorit pe mâinile întinse
de intenția mea de a trage semnalul de alarmă.

Trezirea la realitate este mai mult decât
o stropire cu apă rece.
Este mai mult decât o palmă trasă cu milă,
dar cu multă responsabilitate:

”Deschide ochii, căci te pălmuiesc până ce te omor, fir-ai tu să fii de nenorocit! Nu mă lăsa singură! Revino-ți, nesuferitule! Mor și eu alături de tine!”
Jap, jap! Încă două perechi de palme necesare readucerii la viață,
în realitatea noastră imediată!
A refuzului de a mai crea
o nouă dramă shakespeariană

Trezirea sau trezeala!
Fără să fiți în poziție de drepți,
drepți să vă ridicați,
stare fără de care nu vom putea
descoperi tresărirea
revolta sau chiar tăcerea
dintre două strigăte de ajutor

Cine se mai uită astăzi la peștii din acvariu
când toți ochii sunt îngrămădiți
pe gleznele domnițelor din promenadă
cine mai are astăzi timp să-și fileze norocul
când lozurile în plic au alt format
au altă chichiță
nu se mai merge „trei la un loz”
astăzi câștigurile la noroc sunt adevărate investiții
mult mai mari decât bugetul național
al Statului Degeaba!

Cinci din șase este cu mult mai mare
decât „șase-șase”.
zarul care, de regulă, schimbă destine
dar cine își mai pierde timpul și norocul
cu barbugiii de cartier
sau pur și simplu cu banul făcut fâșic, mototolit, transpirat de nădușeala emoției?

cine mai merge astăzi pe „o mână moartă”
când timpul devine din ce în ce mai scurt
din ce în ce mai neîncăpător,
mai sufocat, mai lipsit de „un loc liber”?!

nimeni nu-și mai pierde vremea cu așteptarea
chiar și din lipsă de "pară Mălăiață"
nici măcar Miciurin nu ar mai fi putut
să o reinventeze
într-o așa de mare îmbulzeală
într-o așa de agitată lume a "tunurilor" în afaceri

gata cu delicatesele, cu sensibilitatea,
cu suavul gest de a-ți strecura o floare
în glastra sânilor...

este „mult prea târziu”, este „mult prea peste mână”, este terifiantă lumina ce se amestecă
„în toate cele ce mâine vor râde la Soare”,
invocând transparența, parteneriatul,
înțelegerea amiabilă, protocolul

avem, fără voia noastră,
dreptul de a înțelege cum merg treburile
chiar dacă față de astfel de lucruri
nu ne declinăm atenția,
nu le acordăm importanță

asemenea unor rottweileri sau pitbuli
se năpustesc asupra noastră
din simplul considerent că mergem
pe aceeași stradă,
că ne oprim în aceeași stație
fără a citi același ziar, fără a iubi aceeași femeie,
fără a scrie același poem

avem, monșer, toate datele problemei la noi.
Nu ne mai trebuie
nici un fel de cercetare prealabilă
„suntem pe cai”, suntem pe situație,
stăpânim timpul sau el ne stăpânește pe noi...
există o vorbă despre "vremuri și vreme"
despre "noi sub vremuri sau vremurile sub noi"
una dintre pozițiile preferate este aceea
cu ea deasupra
poziție în care libertatea de mișcare
susține și încurajează plăcerea de a fi

începem să ne bucurăm de faptul că trăim
sau că visăm trăind
sau că trăim visând...
cine să se mai ocupe astăzi de amănunte,
când grila de examinare este atât de generoasă

dă-mi voie să-ți transmit prin e-mail
poemul acesta
ai grijă, orice accesare îmi va fi raportată,
orice comentariu îmi va fi adus la cunoștință
există un teritoriu mai mare decât planeta
există în noi o agonie a Universului
o stea fără de care lumina
nu și-ar mai avea rostul
un sat plin de cioburi și ulcele, plin de cuvinte,
versuri și poeme
"o scrisoare pierdută" și de fiecare dată regăsită
există o altfel de lume nevăzută,
mult mai aproape de noi decât
lumea cealaltă
cu aceeași nemurire, cu aceeași eternitate
cu aceeași stare de veșnicie
o lume în care, fără să vrei,
te cuprinde "agonia.ro"