Degetele nu mai ascultă de creier,
Strâng iubita ca un rond de crini pe un lac
Cu unde înfiorate de cântecul unui greier,
Când creierul impune îngheț în al inimii iatac.

Inima nu mai ascultă de creier,
Roșie de iubire bate-n corp să elibereze gratii,
Să fuzioneze cu inima pereche într-un foc de artificii ce corpul cutreier,
Rămâne corpul gol prefăcut ghețar în polare imigrații.

Mintea nu mai ascultă de creier,
Vrea să înnobileze arta prin spirit,
Prin creier s-ar dori gânduri inovatoare să treier,
Să rămână doar gânduri-ancoră înfipte-n realitate dur și critic.