Grele sunt nopțile toamnei,
Reci sunt zilele ei,
Pustii sunt străzile sufletului meu
Și pustii vor fi mereu.
Vântul împrăștie ale mele lacrimi,
Aș vrea să mor și eu cu ele,
Căci nu-mi mai găsesc locul pe pământ,
Fără tine m-am pierdut,
Nu mai știu cine sunt.

Frunzele toamnei vor îngropa al tău chip
Dar nu vor îngropa și amintirea ta.
Iarna va veni și poate va-ngheța durerea,
Dar nu voi avea puterea să iubesc pe-altcineva.
Nopțile de vară vor reînvia și-n sufletul meu
Dar tu nu vei fi lângă mine...
Singură voi fi mereu?
Zilele de vară nu vor usca ale mele lacrimi,
Ploile calde nu vor șterge ale mele patimi.

Crezi tu c-o să reușesc
Să nu te mai iubesc?
Tu...vei putea iubi din nou.
Eu...voi fi doar un ecou.